inginerul.eu / Schiţă 1.2. - Autocamioane Brașov: Prima mea cafea în uzină și testul lui Mr. S.

Stăteam în picioare, sprijinit de un dulap metalic, încercând să înțeleg liniile trase de Măcelaru.

Desena direct pe o hârtie îngălbenită de timp, folosind un pix care nu dădea nicio șansă eventualelor greșeli. Ceea ce făcea el acolo, direct în zgomotul halei, era pură artă.

Într-un timp extrem de scurt, mi-a explicat teoria razei de îndoire, regulile de sudură și secretele desenului tehnic industrial. Mi-a întins bucata de hârtie:

— Mergi în birou și refă-l pe curat, pe calculator. Dă-i și un număr nou și un cartuș!.

Panica de la miezul nopții și S470

M-am uitat la hârtia primită cu o stupefacție totală. Era o schiță proporționată perfect, cu cote clare.

Am ajuns în birou și, într-o grabă nebună, am șters tot ce desenasem eu inițial în acele 10 ore irosite. Am pus întrebări în stânga și în dreapta despre standardele uzinei. Pe la ora 15:00, schița din pix se regăsea, în sfârșit, pe monitor.

Era târziu. Oamenii ieșeau deja pe poartă. Am printat foaia și am fugit să prind autobuzul.

În seara aceea, acasă, mi-am privit „opera” din toate unghiurile. Eram neliniștit. Mă temeam ca nu cumva să se fi strecurat vreo greșeală care să mă lase pradă ironiilor din S470.

Protocolul de uzină și cana cu „ROMAN”

A doua zi, imediat ce am ajuns la birou, Doamna G. de la Documentație m-a luat în primire:

— Inginerașule, hai cu desenul și cu o cană la mine la birou! Ai cană?

— N-am! am răspuns eu, destul de încurcat.

— Lasă că îți dau eu una de-asta, de protocol... că doar ești de-al nostru acum!

Mi-a întins o cană pe care scria cu litere mari: ROMAN.

— Du-te și spal-o!

M-am întors cu cana curată. Doamna Geta a umplut-o cu cafea și m-a poftit pe scaunul din fața ei.

— Locul ăla nu o să fie niciodată ocupat, mi-a spus ea coborând vocea. În fiecare zi, la ora 8:00, acolo se așază Mr. G. Până la și jumătate am o discuție cu el despre proiecte. Dar, până atunci, tu vei ocupa locul ăla... pentru simplul fapt că ești simpatic!

A aruncat o privire scurtă pe desenul meu, a scos un „Hm!” și a așezat hârtia deasupra unui teanc gros.

— O să te alerge Mr. S pe la toți! Probabil următorul pas o să fie pe la Domnul E., apoi la alte grupe constructive, iar în jumătate de an ajungi la Ansamblu!

Cafeaua mi-a picat excelent. Era prima mea cafea din uzină.

Întâlnirea cu Mr. S.

La fără cinci minute m-am ridicat și m-am retras la biroul meu, în zona unde stăteau „ăia mai cu greutate”.

Mr. S. a intrat fix la ora 8:00. A salutat scurt și s-a așezat pe locul părăsit de mine. După 20 de minute de discuții cu Doamna G. , a luat mapa și a ieșit.

Am rămas încremenit. Nehotărârea mi-a fost spulberată rapid de Doamna G. , care mi-a spus zâmbind:

— Te-a rugat Mr. S. să cobori la el în birou.

Inima a început să-mi bată cu putere. Am coborât la etajul unu, am bătut la ușă și am auzit un „Da!” hotărât.

— Ia loc, tinere! M-am așezat pe primul scaun. Cum a fost la 470? m-a întrebat el.

— Bine, am răspuns timid.

— M-am uitat peste desenul tău și se vede o diferență față de pictura ta  inițială. Acum rămâne de făcut prototipul și apoi facem probe. O să mergi înapoi la S470 și le spui să te ajute cu execuția piesei. Mergi chiar acum, să prinzi ședința lor de dimineață!

Mr. S. a scris pe desen cu litere mari: „Execuție prototip”, a notat data de 06.02.2007, s-a semnat și mi-a întins foaia:

— Te va învăța Măcelaru, stai liniștit!

M-am liniștit pe moment. Ce nu știam era că în Hala 470 mă aștepta un scandal monstru, un pensionar de 70 de ani care fugea de gura nevestei și o gafă tehnică uriașă care avea să-mi zdrobească toată mândria de tanar inginer. (Află continuarea în Schiţă  1.3.)