inginerul.eu / Schiţă 1.8. Sabotajul: Scandalul de pe linia de montaj și testul lui „Jack”.

Ziua de marți a început cu același ritual liniștitor. Beam cafeaua cu Doamna G. din cana mea de protocol „ROMAN”, discutând despre o realitate sumbră: apăruseră deja primele liste cu concedieri la secția Turnătorie. Uzina sângera în tăcere.

La ora 7:55 m-am întors la biroul meu. La 8:10, telefonul de pe masa Domnului E. a sunat scurt. A răspuns, iar fața i s-a schimonosit instantaneu. S-a ridicat de pe scaun, tremurând de nervi, și a urlat în gura mare:

— Sebastian, ce mama naibii ai făcut?!

M-am ridicat în picioare, simțind cum mi se taie picioarele. Domnul E. gesticula haotic cu receptorul în mână:

— M-au sunat de pe linia de montaj! Nu se potrivesc suporții! Ce mama naibii ai făcut acolo?! M-au luat pe mine la împins vagoane pentru prostiile tale!

Din colțul sălii, Mr. S. s-a întors și se uita extrem de atent la noi doi. Nu a schițat niciun gest, nu a spus o vorbă, dar privirea lui tăioasă analiza totul.

— Nu se poate! am răspuns eu scurt, încercând să-mi păstrez vocea fermă. I-am probat, totul era bine și ieri mergeau!

— Hai, îmbrăcarea! Mergem pe linie, să vadă și ăia cine face tâmpițenii în uzina asta! V-am zis eu să nu faceți desene animate!

Teoria „desenelor animate” pe drumul spre linie

Linia de montaj general era situată în direcția complet opusă față de Secția de Prototipuri S470. Tot drumul, prin aerul înghețat al uzinei, Domnul E. a ținut o teorie agresivă despre inutilitatea calculatoarelor. La fiecare pas, încerca prin replici tăioase să mă umilească, să-mi demonstreze că sunt doar un stagiar incompetent care a distrus producția.

Ajunși în hala uriașă a liniei de montaj, Domnul E. s-a îndreptat glonț către un bărbat mic de statură, dar îmbrăcat surprinzător de elegant pentru decorul industrial.

— Ăsta-i! a strigat Domnul E., arătând spre mine cu degetul ca spre un acuzat.

Domnul scund m-a privit lung și mi-a întins mâna:

— Toți îmi zic Jack și te-as ruga să-mi spui și tu așa. Sunt șeful liniei de producție.

— Sebastian. Mă bucur să vă cunosc, am zis eu.

— Ce tâmpenie ai făcut aici, Sebastian? a continuat Jack, pe un ton extrem de calm. Lărgesc băieții mei la gauri de se plictisesc.

Domnul E. a sărit imediat, ca o viperă:

— Ce a făcut?! Suporții făcuți de mine mergeau!

„Ăștia nu sunt suporții mei!”

— Hai să-ți arăt, tinere, a spus Jack.

Ne-am apropiat de un camion aflat pe linie. M-am aplecat deasupra piesei montate strâmb și, după sperietura inițială, ochii mi s-au oprit pe un detaliu critic. Întăriturile laterale pe diagonala țevii erau acolo, dar piesa arăta mult mai masivă, mai greoaie. Grosimea peretelui țevii rectangulare era clar mai mare.

— Ăștia nu sunt suporții mei! am spus eu cu voce tare, ridicându-mă.

Domnul E. a sărit ca ars:

— Cum să nu fie, măi puștiule?! Sunt fix ăia cu întăritura lui pește.

— Nu, domnule E., am replicat, prinzând curaj. Ai mei au peretele mai subțire la țevi.

— Vezi-ți, măi, de treabă, a pufnit Domnul E.

Furia lui Jack

În clipa aceea, Jack a înțeles instantaneu jocul. Calmul lui s-a evaporat, fața i s-a înroșit și a început să urle de s-a zgomotul  în hală:

— E., dacă e vina ta, te ia mama dracului! Niculeeeee! De unde ai adus suporții de scări azi?!

De undeva de sub puntea unui camion, s-a auzit o voce anonimă, speriată:

— De la Mecanic 1, așa cum mi-a zis E.!

Domnul E. trimisese la execuție în altă secție o variantă modificată grosolan, nerespectând proiectul optimizat din Catia, doar ca să-mi saboteze munca. Suportii proiectanți de mult de Domnul E aveau o greșeală cronică amatoresca chiar la diametrul găurilor de trecere. Baietii de la Montaj alezau acele găuri de cativa ani buni. 

Jack s-a întors spre el, cu o furie oarbă:

— Ieși afară din secția mea, E., că dau cu tine de pământ!

A erupt pur și simplu, în timp ce Domnul E. dădea înapoi, palid la față. Jack a băgat mâna în buzunar și a scos telefonul, formând un număr scurt:

— Alo, Măcelare?! Câte seturi de suporți de scări ai gata?... Nicule, du-te  mă   la 470 și ia suporții lui Măcelaru!!!