Ultimul ROMAN – Povestea dură a designului brașovean din 2006

Ultimul camion românesc: Designul brașovean care a înfruntat sfârșitul

Ultima generație de camioane ROMAN avea sa se nască acum 20 de ani din încăpățânarea unor anonimi. A fost ultimul model conceput și realizat în România.

La mijlocul anilor 2000, un grup restrâns de ingineri a reușit să livreze un vehicul modern folosind o rețetă dură și eficientă: combinație inteligentă între moștenirea anilor ’80 (punți, șasiu, structura de bază a cabinei) și componente de la furnizori externi – motor, cutie de viteze, cutie de distribuție. Era un LEGO tehnic asamblat cu agilitate maximă. Inginerii brașoveni învățaseră deja regulile jocului global: improvizație precisă, integrare rapidă, costuri controlate. „Numai juma” – dar funcțional și profesionist.

În centrul acestui efort a stat Iosif Comanelea – Iosca. Om modest, tăcut, extrem de exigent. El a semnat ultimul design românesc de cabină. Nu amatorește, nu pe hârtie cu creionul, ci direct în CATIA, cu suprafețe complexe, aerodinamică modernă și tranziție imediată spre frezare CNC pentru matrițele panourilor cabinei. Prin 2006, modul de lucru al lui Ioșca era un spectacol tehnic: modelare 3D avansată, precizie de top și o pasiune care îl ținea la birou noapte de noapte.

Cabina pe care o vedeți în poză – forme fluide, grilă impunătoare â, integrare curată a farurilor și oglinzilor – poartă amprenta clară a acestei abordări. Un design care arăta înaintea multor soluții de epocă din regiune.

Realitatea fabricii a fost însă necruțătoare. În 2007 mai erau circa 1000 de angajați. În 2009 numărul se înjumătățise. În 2010 Iosif Comanelea a plecat. În 2012 uzina a intrat în moarte clinică. Atât. Fără romantism inutil.

Ce rămâne este lecția clară: inginerii brașoveni au demonstrat că se pot descurca la nivel înalt cu instrumente moderne (CATIA + CNC), cu resurse limitate și cu o moștenire tehnică veche de decenii. Au transformat un camion hibrid într-un produs coerent, cu personalitate proprie.

Ultimul ROMAN nu a salvat uzina, dar a dovedit că ingeniozitatea românească nu dispare ușor. Este un exemplu tăios de adaptare tehnică în condiții ostile – exact genul de abordare de care industria autohtonă ar avea nevoie și astăzi.