inginerul.eu / Schiţă 1.1. - Autocamioane Brașov: Desenul de 10 ore și „infernul” din Hala 470.

În februarie 2007, eram doar un puști care abia terminase Facultatea de Autovehicule Rutiere. Aveam un bagaj uriaș de emoții și zero experiență practică.

După un interviu intamplat intr-o zi de sambata am primit un post de Inginer Proiectant Secția de Prototipuri S310 - Constructor  de la Autocamioane Brașov. Acea secție a influențat decisiv industria auto din România, dar pentru mine, în prima zi, a fost un adevărat șoc.

Totul a început când am primit primul meu proiect. Suna pompos: suport filtru de aer..

Desenul de 10 ore și „S310”

Perspectiva mea despre proiectare a debutat cu un desen confuz: o tablă îndoită la 90 de grade, cu patru găuri pe o față, două pe cealaltă și un guseu sudat.

După o muncă istovitoare de 10 ore pe calculator, în care habar nu aveam ce făceam, m-am prezentat  cu formatul A4 printat la șeful meu, pentru verificare.

A zâmbit, a evaluat schița preț de câteva minute și m-a trimis direct către secția de prototipuri.

— Caută-l pe un anume Sorin Măcelaru, mi-a spus.

Era un februarie crunt, extrem de friguros. Mi-l imaginam pe Măcelaru ca pe un viking cu o statură impresionantă, care urma să iasă din întunericul halei și să mă pună să-mi mănânc desenul de care deja începusem să mă îndoiesc.

Am plecat din Clădirea Administrativă, unde Constructorul Șef (S310) își avea biroul la ultimul etaj. Am mers spre colțul Institutului National de Autovehicule Rutiere, INAR, aflat deja in ruine, am făcut stânga, apoi prima la dreapta.

În fața ușilor înalte de la intrare am respirat adânc. Încercam să-mi domolesc frica.

„Tu cine mama dreq ești?”

Am trecut de ușile duble – care nu făceau nici o diferență în privința temperaturii înghețate din interior. Am fost întâmpinat direct:

— Tu cine mama dreq ești?

Era Chițoiu. Un tip ațos, cu o privire tăioasă și o iuțeală care te speria din prima secundă.

— Sunt de la 310 și m-a trimis... am îngăimat eu.

— Pe cine cauți? n-am apucat să termin.

— Pe domnul Măcelaru.

— Dincolo!

A urmat o pauză de un minut în care eu eram complet dezorientat, iar el se amuza teribil. Apoi a revenit, mai îmbunătățit:

— Hai că te duc eu, să nu pățești naibii ceva!

Monștrii cu două motoare și intrarea în „infern”

În hală erau înșiruite câteva camioane pe jumătate asamblate. Două m-au impresionat în mod special: un autotractor albastru pe care scria stilizat RH și un camion imens, cu 7 punți și două motoare.

— Vezi pe unde mergi! m-a trezit brusc Chițoiu.

Am trecut printr-o altă ușă, în secția paralelă. Acolo a început adevăratul infern: zgomote metalice, bubuituri, blițuri de sudură, indivizi cu fețe dure și un miros puternic de ars.

Chițoiu a strigat din toți plămânii disponibili:

— Măcelare! Hai că ai marfă nouă!

„Hai să te învăț”

Din mulțimea de oameni care sculptau fierul, o față caldă s-a întors spre noi. Și-a lăsat ochelarii pe nas și s-a apropiat.

— E de la 310, din ăștia noi, dar pare să aibă o șansă! a zis Chițoiu, dispărând în grabă.

Rămas singur cu cel care nu semăna deloc cu vikingul din imaginația mea, m-am relaxat puțin.

— M-a trimis... și iarăși n-am apucat să termin.

— Sorin mă cheamă... Hai să vedem desenul!

Ne-am apropiat de o masă metalică și am întins marea mea operă. A privit-o din trei unghiuri — încurcat și puțin revoltat.

— Se vrea a fi suportul de filtru de aer, așa-i?

Am dat din cap, aprobând.

— 89.578...? a întrebat el, codificând piesa.

Am rămas blocat.

— Nu știu!

M-a privit cu o căldură fantastică, acolo, în zgomotul halei care mă înghițea din toate părțile, și mi-a spus simplu:

— Hai să te învăț.

Nu aveam cum să știu atunci că prima lecție de la Măcelaru avea să vină la pachet cu o cană de protocol și o panică totală (Citește în schiţa următoare cum am dat testul în fața temutului Mr. S!)