IAR. Începutul ingineriei românești. De la dependență la independență

Inaugurarea Uzinelor I.A.R. Brașov (11 octombrie 1927): Momentul în care România a intrat oficial în clubul constructorilor de avioane

Pe 11 octombrie 1927, la poalele Tâmpei, în prezența unei delegații de excepție, s-au inaugurat oficial uzinele Industria Aeronautică Română – I.A.R. Brașov. Evenimentul nu a reprezentat doar deschiderea unei fabrici, ci un act fondator al industriei aeronautice românești moderne – prima unitate industrială dedicată producției de avioane și motoare de aviație din țară. Pentru noi cei  de azi, care privim cu o nepăsare oarbă probabil perfectată de o indiferență ipocrită, această dată trebuie să rămână un reper.

Contextul strategic al înființării

La mijlocul anilor ’20, România resimțea acut dependența de importuri pentru Aviația Militară. Legea promulgată de Regele Ferdinand I la 25 iunie 1925 prevedea înființarea unei societăți pe acțiuni cu capital mixt: statul român (o treime), uzine franceze Blériot-Spad și Lorraine-Dietrich (o treime) și societatea Astra Arad plus bănci locale (restul). Amplasamentul de la marginea nordică a Brașovului a fost ales ca un punct strategic.

Proiectul tehnic al halelor a fost coordonat de ing. E. Ulescu, sub supravegherea lui Tiberiu Irimie (arhitectul unor simboluri naționale precum Arcul de Triumf din București). Hala principală de montaj impresiona prin arce parabolice de beton armat – o soluție inovatoare pentru epoca respectivă, care permitea un spațiu interior liber, fără stâlpi de susținere, ideal pentru asamblarea aeronavelor.

Ceremonia de inaugurare: o demonstrație de forță, diplomatică și tehnică

Festivitățile din 11 octombrie 1927 au adunat personalități care simbolizau alianța franco-română și ambiția aeronautică națională:

I.I.C. Brătianu – prim-ministru, artizanul politic al proiectului;

Generalul Henri Berthelot – reprezentant al Franței, marele binefăcător al României în Primul Război Mondial;

Louis Blériot – legendarul aviator care traversase Canalul Mânecii în 1909, acum director al uzinelor Blériot;

Generalul Constantin Coandă – primul președinte al Consiliului de Administrație al I.A.R.;

Prințul George Valentin Bibescu – președintele Federației Aeronautice Internaționale;

Ambasadorul Franței P. Clinchant și alți demnitari.

Au fost date în folosință halele de celule și motoare, magaziile, uzina electrică de rezervă, locuințele pentru personal, garajele și cantina. Aerodromul aferent (realizat prin nivelarea terenului și devierea pârâului Tern) completa ansamblul. Discursurile au subliniat importanța strategică: reducerea dependenței de importuri și crearea unui pol de excelență tehnică în inima Transilvaniei.

Primii pași tehnici: de la licențe la proiecte proprii

Producția a demarat rapid. În 1928 au fost livrate primele 30 de avioane Morane-Saulnier MS.35 (sub licență), urmate de comenzi masive de Potez XXV. În paralel, inginerii români – sub conducerea academicianului Elie Carafoli (numit director al Fabricii de Celule) – au început să dezvolte concepte autohtone. Primul prototip semnificativ, IAR CV-11, a demonstrat capacitatea de inovație: un avion de vânătoare cu performanțe remarcabile pentru epoca sa.

Până în 1945, uzinele I.A.R. au produs peste 1.000 de avioane (25 de tipuri) și circa 2.000 de motoare. Apogeul l-a reprezentat faimosul IAR-80/81 – un vânător monoplan care a ținut piept unor adversari superiori numeric în al Doilea Război Mondial. La apogeu, în 1939-1942, fabrica angaja peste 7.000 de oameni și producea un avion pe zi, fiind una dintre cele mai moderne unități aeronautice din regiune.

Lecția istoriei

Inaugurarea din 1927 ilustrează perfect un model de succes industrial interbelic: parteneriat public-privat internațional, transfer tehnologic accelerat, amplasare strategică și investiție masivă în capitalul uman. Inginerii români nu s-au mulțumit cu asamblarea sub licență – au preluat rapid know-how-ul și l-au adaptat la realitățile locale, generând produse originale.

Din păcate, istoria postbelică a adus transformări dramatice: uzina a fost reconvertită temporar în fabrică de tractoare, iar producția aeronautică a reluat parțial la Ghimbav. Astăzi, hala cu arcade sta pierdută tăcut printre blocuri noi. Povestea celor întâmplate cândva pe acolo s-a pierdut in ignoranța grăbită a trecătorilor.

Evenimentul din 11 octombrie 1927 ne amintește că marile salturi tehnologice nu apar din vid, ci din combinația dintre viziune, competență și diplomație. Pentru generația actuală de ingineri români, care navighează între provocările globalizării și necesitatea independenței tehnologice, povestea I.A.R. Brașov rămâne o sursă de inspirație profundă: se poate construi excelență chiar și într-o țară care pornea de la dependență.