Începuturile Industriei din România au fost decise de Împărăteasa Maria Tereza! Reșița. 1771.

Maria Tereza și industria din Reșița. 1771.

Reșița, situată în inima Banatului Montan, pe valea râului Bârzava, este recunoscută ca unul dintre cele mai vechi și importante centre industriale din România și Europa. Istoria sa industrială, care începe oficial la 3 iulie 1771, marchează nu doar dezvoltarea unui oraș, ci și debutul în grupul marilor industriași ai Europei. De la aprinderea primelor furnale până la provocările modernizării post-comuniste, Reșița a fost un simbol al industriei grele și al inovației tehnologice.

Povestea industrială a Reșiței începe în secolul al XVIII-lea, în timpul dominației austro-ungare, sub împărăteasa Maria Tereza. La 8 august 1768, aceasta a dispus construirea unor ateliere metalurgice în Reșița, ca urmare a propunerii consilierului Gh. Trangott Delius. Motivul principal a fost reducerea resurselor miniere și forestiere din zona Bocșa-Ocna de Fier, precum și lipsa pantei necesare a râului Bârzava pentru a susține o uzină la Bocșa. De înțeles că în acele vremuri toate angrenajele se  făceau pe baza forței hidraulice care depindea de resursa hidrografica. Astfel, la 3 iulie 1771, au fost puse în funcțiune primele două furnale, denumite Franziskus și Josephus, marcând nașterea Reșiței industriale. Aceste furnale, construite sub coordonarea lui Joseph Desiderius Redange și Franz Müller von Reichenstein, au fost amplasate în Reșița Montană, o zonă locuită inițial de cărbunari români. Construcția uzinelor a costat 37.800 de guldeni (aproximativ 18 milioane de euro in zilele noastre ) și a inclus, pe lângă furnale, patru fierării și clădiri auxiliare, toate acționate de roți hidraulice alimentate printr-un canal de aducțiune, cunoscut astăzi ca „Ierugă” sau „Schmelzgraben”.

Acest moment a transformat Reșița într-un centru metalurgic de referință, devansând uzine celebre din Europa, precum Krupp (1811), MAN (1834) sau Škoda (1859). Uzinele produceau inițial piese din fontă, bare forjate, cuie, unelte agricole și cercuri pentru roți de căruțe, utilizând minereuri din Ocna de Fier, cărbuni din lemn din Lend și calcar din Dealul Crucii. În 1776, zona a fost colonizată cu 70 de familii germane din Stiria, Carintia și regiunea Rinului, consolidând forța de muncă calificată și diversificând profilul demografic al Reșiței Montane.