Capitolul 10-SR 101 - Cum se conducea?

Frâne cedate și direcție de piatră: Calvarul fizic al șoferilor de SR 101

Conducerea primului camion românesc nu era o meserie, ci o probă extremă de rezistență fizică și stăpânire de sine. Dincolo de problemele de motorizare, sistemele de control ale lui SR 101 s-au dovedit a fi adevărate capcane pentru șoferii militari sau civili ai anilor '50.

Camionul folosea un sistem de frânare acționat pneumatic. Deși teoretic era un progres tehnologic față de sistemele mecanice vechi, compresorul de aer suferea de o uzură prematură catastrofală a segmenților. Aerul sub presiune se pierdea constant prin îmbinările deficitare ale conductelor din cupru. În timpul coborârilor lungi pe drumurile de munte din Carpați, dacă sistemul pierdea presiunea, vehiculul rămânea complet fără frâne în doar câteva minute. Mecanicii din garaje erau obligați ca, înainte de fiecare cursă lungă, să ungă toate îmbinările conductelor cu o emulsie de apă și săpun pentru a depista pierderile de aer prin bulele formate.

La fel de epuizantă era manevrarea direcției. SR 101 era lipsit de orice formă de servoasistență. Pe teren accidentat, în gropi sau la manevrele efectuate la viteză mică, volanul masiv din ebonită devenea extrem de rigid. Șoferii trebuiau să se salte de pe scaun și să tragă de el cu întreaga greutate a corpului. Mai mult, la trecerea peste obstacole mari, roțile transmiteau un „șoc de retur” violent prin coloana de direcție; dacă șoferul nu ținea degetele mari pe exteriorul coroanei volanului, acesta se învârtea brusc și violent, provocând frecvent luxații grave sau fracturi de încheietură.