MAP 1.0_Actul 4 Laser, Abkant și „băiatul” chinez de la Bambu Lab
Rămași fără scuze și cu piesele dublate pe masă, n-am mai avut motiv de amânat. M-am apucat destoinic de treabă. Am proiectat cadrul principal al MAP-ului direct pe stilul industrial greu: l-am trimis la debitat pe laser și l-am îndoit la milimetru pe ABKANT.
Tablă pură, rezistență maximă. Interesant, nu-i așa?
Și totuși, metalul brut nu era suficient. Trebuia și o „cameră tehnică” dedicată, un spațiu izolat unde electronica să stea safe și să nu atingă șasiul. Am proiectat-o rapid în minte și în soft, gata să fie printată 3D.
A apărut însă o mică problemă tehnică: nu aveam imprimantă.
Norocul a făcut ca, exact în momentul ăla, eu și Rockerul să prindem un ciubuc bunișor. Cu banii jos și chakrele aliniate pe investiții masive, am luat hotărârea vieții noastre: cumpărăm o imprimantă 3D serioasă. Mare ne-a fost bucuria când a sosit cutia uriașă cu noul nostru angajat: un Bambu Lab P1S.
Și când zic că am luat sculă, am luat sculă. Chinezul ăsta e o bestie ascunsă într-o carcasă elegantă de sticlă și plastic:
Scoasă direct din cutie și funcțională în 15 minute: Zero bătăi de cap cu asamblarea, își face singură calibrarea patului și compensarea vibrațiilor. Pur și simplu apeși Print și te uiți la ea.
Viteză de rachetă SpaceX: Cu o accelerație de până la 20.000 mm/s² și viteză a capului de printare de 500 mm/s, termină piesele înainte să apuce Rockerul să asculte o piesă de la Metallica.
Cameră închisă și filtru de carbon activ: Poți să printezi materiale tehnice grele (ABS, ASA) fără să verși o lacrimă din cauza mirosului sau să se deformeze piesa la curent.
Volum generos: Un cub perfect de 256 x 256 x 256 mm³, spațiu arhi-suficient să ne lăfăim cu toată camera tehnică a MAP-ului și să ne mai rămână loc și de niște carcase de senzori.
Imprimanta era pe poziții, cuva cu filamente pregătită. Urma doar să vedem dacă designul meu din FreeCAD se potrivea la fix cu realitatea din plastic...
Comments