Capitolul 11-SR - The END

Anul 1962 și decretul PMR: Cum a lăsat SR 101 locul dinastiei Bucegi

La începutul anilor '60, devenise evident pentru conducerea politică și economică de la București că platforma tehnică a lui SR 101 nu mai putea răspunde cerințelor de ritm ale țării. Conceptul mecanic gândit de americani în anii '40 și simplificat de sovietici era depășit moral: camionul era prea încet, transporta prea puțin și avea un apetit de combustibil imposibil de tolerat pe termen lung.

În anul 1959, Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român (PMR) a emis o directivă strategică ce a sunat condamnarea la moarte a primului camion românesc. Uzina „Steagul Roșu” a primit ordinul de a dezvolta o nouă familie de autocamioane moderne. De această dată, inginerii români au privit direct către Occident pentru suport tehnic.

Linia de asamblare a lui SR 101 a fost oprită definitiv în cursul anului 1962, după ce uzina a asamblat aproximativ 16.000 de unități din acest model. Trecerea la noile modele s-a făcut fără pauză tehnologică. Presele vechi au fost demontate pentru a face loc noilor echipamente importate din Franța, folosite la ambutisarea cabinelor avansate ale succesorilor directi: SR 131 Carpați și, ulterior, SR 113 Bucegi. Noile camioane veneau cu linii fluide proiectate de compania franceză Chausson și, cel mai important, abandonau motorul cu 6 cilindri în favoarea unui propulsor autohton mult mai puternic, un V8 pe benzină de 140 CP (SR-211), dezvoltat după planurile tehnice ale concernului Ford.