Capitolul 12 - SR 101 - Finalul lent

Monștrii de sacrificiu: Ce s-a ales de cele 16.000 de camioane SR 101?

Deși producția de serie a modelului SR 101 s-a încheiat brusc în 1962, dispariția fizică a acestor vehicule de pe drumurile țării a fost un proces lent, marcat de specificul economiei centralizate care nu își permitea să arunce nimic din ceea ce încă putea funcționa. Componentele robuste ale primului camion au continuat să trăiască ascunse sub caroseriile noilor modele. Pentru că uzina turnase stocuri uriașe de piese, punțile spate de tip „banjo” și elementele sistemului pneumatic de la SR 101 au fost reciclate și montate pe primele serii de camioane Carpați, asigurând totodată un flux constant de piese de schimb pentru vehiculele rămase active.

Destinul celor 16.000 de exemplare intrate în serviciu a urmat o pantă a degradării logistice. Scoase din parcurile auto principale ale marilor întreprinderi de transport de stat (ITA), camioanele SR 101 au fost retrogradate către sarcini secundare în zone unde viteza nu conta. Au devenit vehicule de transport în cadrul exploatărilor forestiere izolate din munți și în cadrul Cooperativelor Agricole de Producție (CAP). Acolo, simplitatea lor mecanică extremă juca în favoarea lor: un motor fără electronică putea fi menținut în viață ani la rând doar cu ajutorul sârmei, al cleștelui și al pieselor improvizate.

La mijlocul anilor '70, sentința finală a fost dictată de consum. Într-o perioadă în care regimul Ceaușescu devenise obsedat de economisirea strictă a carburanților, un camion care înghițea în mod real peste 40 de litri de benzină la suta de kilometri a devenit un lux insuportabil. Ghidate de planurile de colectare a fierului vechi, mii de unități SR 101 au fost trimise în masă la casare și topite în cuptoarele combinatelor siderurgice de la Hunedoara și Reșița. Astăzi, din parcul uriaș care a construit infrastructura de bază a României postbelice mai supraviețuiesc doar câteva exemplare rarisime, conservate cu greu în colecții muzeale private sau uitate în garajele unor secții rurale de pompieri, ca martori tăcuți ai unei epoci de fier și sacrificiu.