Messerschmitt Me 109G sub Licență Românească: Producția de la IAR Brașov

Messerschmitt Me 109G: Tehnologia Germană și Măiestria Brașoveană (1944–1947)

În istoria IAR Brașov, anul 1944 a marcat o tranziție tehnologică dramatică. În contextul presiunii imense de pe Frontul de Est, industria aeronautică română a trebuit să treacă rapid de la producția designului propriu, IAR 80, la cel mai avansat vânător german al epocii: Messerschmitt Me 109G, supranumit „Gustav”. Producerea sub licență a acestui aparat la Brașov a reprezentat cel mai complex efort industrial din istoria uzinei până în acel moment.

Contextul Licenței: Necesitatea Modernizării

Până în 1943, devenise evident că, în ciuda agilității sale, IAR 80 nu mai putea face față noilor generații de avioane aliate și sovietice. Decizia guvernului român a fost radicală: achiziționarea licenței pentru Messerschmitt Bf 109 G-6, varianta cea mai produsă și versatilă a vânătorului german.

Colaborarea cu Messerschmitt AG a presupus o retehnologizare masivă a fabricii din Brașov. Inginerii români au trebuit să adapteze fluxurile de producție pentru fuzelajul integral metalic și pentru integrarea motorului Daimler-Benz DB 605, o capodoperă de 1475 CP care propulsa avionul la viteze de peste 640 km/h.

Producția la Brașov sub Bombardamente

Producția a început efectiv în 1944. Condițiile erau însă infernale. Uzinele IAR au devenit ținte prioritare pentru raidurile aviației americane (USAAF) în primăvara și vara anului 1944. În ciuda distrugerilor parțiale suferite de ateliere, echipa de la Brașov a reușit să asambleze primele unități.

Se estimează că la IAR Brașov au fost construite aproximativ 75 de aparate (numărul variază în funcție de surse între 70 și 80), însă multe altele au fost asamblate folosind componente germane livrate direct de la uzinele din Regensburg sau Wiener Neustadt. Această variantă românească a „Gustafului” era identică cu cea germană, oferind piloților români un plafon de zbor superior și o putere de foc devastatoare, compusă din tunul de 20 mm MG 151 și două mitraliere grele MG 131 de 13 mm.

Continuarea Producției după 23 August 1944

Un aspect fascinant și mai puțin discutat al istoriei IAR este continuarea producției modelului Me 109G după ce România a întors armele împotriva Germaniei. Între 1944 și 1947, sub noul regim și sub supravegherea Comisiei Aliate de Control (dominată de sovietici), uzina a continuat să asambleze avioanele rămase pe linia de producție.

Aceste aparate au intrat în dotarea Grupului 9 Vânătoare și au participat la operațiunile din Transilvania, Ungaria și Cehoslovacia împotriva Luftwaffe. Este o ironie a istoriei faptul că Messerschmitt-urile construite la Brașov au ajuns să lupte împotriva creatorilor lor germani în ultimele luni ale războiului.

Moștenirea: Finalul unei Ere

Producția s-a oprit definitiv în 1947. Odată cu consolidarea regimului comunist și reorientarea către tehnologia sovietică (apariția avioanelor Yakovlev), liniile de producție pentru Messerschmitt au fost demontate. Me 109G a rămas însă în serviciul aviației române până la începutul anilor '50, fiind ultimele avioane de vânătoare cu motor cu piston înainte de trecerea la era reactoarelor.

Astăzi, perioada producției Messerschmitt la IAR rămâne o dovadă a capacității tehnice excepționale a muncitorilor români, care au putut replica una dintre cele mai complexe mașini de război ale secolului XX în condiții de asediu.